Vise,iubire,emoţii
Pe care se pare că le ştim cu toţii
Cine se gândea
Că se poate spulbera
O iubire din titan
Ne iubeam chiar dacă n-aveam niciun ban
Ştiu ca iţi aminteşti tot
Nu ai cum să uiţi
Nu poţi să treci peste
Nu ai cum să minţi
Eram doar noi doi şi soare
Dimineaţă peste roua care ne uda picioarele
În următoarele zile
Principalu' scop şi gând
Era să stăm împreună
Ore-ntregi la rând
Dimineţile dispăreau într-o secundă
Soarele deja începea să se-ascundă
Ne uitam la astre,zburam cu ele
Aveam nopţi albe,cu luna printre stele
Cobora din cer când trebuia să plece-acum
Singur bat pasul pe acelaşi drum
Pe cărare,acolo jos în vale
Tremură la fel ca flacăra de lumânare
Mă doare foarte tare dar trec peste
Chiar dacă mereu mă ud cu lacrimi pe zestre
E trist afară,stropii-ncep să cadă
Inima mea plânge şi nu vreau să vadă
Nu vreau să vadă pentru că nu-nţelege
Cum a trecut timpu'şi mie tot nu-mi trece
Pot trece peste o rană sau o palmă
Dar sentimentele sunt cea mai dură armă
Cea mai dură dramă,care mă învinge
Arde ca o torţă,care nu se stinge
Văd blocurile,toate locurile
Toate clădirile,îmi trezesc amintirile
Eram la liceu şi era dimineaţă
Deşi nu eşti aici..te am în faţă
Aceeaşi bancă,acelaşi pom
Sentimente sincere în acelaşi om
Dar fără somn,că nu mai dorm
Apar coşmarurile
Şi sunt mult prea negre nopţile
Aveam un vis când ai plecat s-a stins
Acum când închid pleoapele sunt în abis
Eram în Paradis,mă ridicai de pe sol
Acum stau pe Pamant cu sufletul gol
Trist,vroiam să fie bine, să redau plăcere
Când vorbesc de noi,să simt o mângâiere
E multă durere,nici pe departe bine
Când ai plecat se pare..că le-ai luat cu tine
Încălzit de raze,învelit de nea
Timpul arde zile din viaţa mea
Dar la aceeaşi bancă şi acelaşi pom
Eu te aştept pentru că sunt acelaşi om
Te văd,te simt,ţip tare, mă mint
Am încercat să te-ating,acum încerc să te prind
Colind străzi prin care ne plimbam
Pe care ne ţineam de mână...şi promiteam
Eu ce zic acum simt pe bune
Mă simt de parc-am pierdut ce-am avut mai scump pe lume
Las timpul să treacă
Şi parcă îmi adoarme sufletul pe lac legănat într-o barcă
E vară, e seară, iară
Supărat sub cer mi-aprind o ţigară
Mă retrag în scară,că-ncepe să plouă
Încă mă gândesc la noi opt ore din nouă...
Văd blocurile,toate locurile
Toate clădirile, îmi trezesc amintirile
Nu mai eşti la liceu,nu mai e dimineaţă
Nu te ţïn de mână,dar te am în faţă
