Pentru atâtea lucruri aş vrea să mai fiu copil...
Nu vreau să mai văd lucruri ce mă
deprimă, nu vreau să mai aflu lucruri ce îmi schimbă părerea despre
anumite situaţii, anumite persoane.Numai vreau să fiu prezentă la atâtea
scene în care persoanele pe care le iubesc cel mai mult pe pământul
acesta au ajuns să îşi strige tot felul de vorbe, ignorând total faptul
că mă aflu de faţă....şi că indiferent de faptul că am crescut...în
suflet mă simt... sunt tot...copilul lor...
Simt uneori că vreau să fiu oarbă, surdă
şi mută la propriu , să devin imună la tot, vreau să nu mă mai atingă
nicio vorbă rea...niciun gest...vreau să devin din nou acel copil mereu
vesel ce eram înainte, acel copil ce rar îl vedeai trist, ce nu fusese
încă atins de rautăţile lumii exterioare.Acel copil ce mereu se întreba
când vedea un om mare oftând şi suspinând, ce are?Acel copil ce îşi
dorea să crească mare, neştiind defapt cât de crudă este lumea
reală...şi cât de mult va ajunge să-şi dorească să nu fi crescut.
Dacă doar aş putea să mai dau timpul înapoi....şi să-l opresc în loc...
