Inca mai simt prezenta acelei voci nenorocite care imi zice mereu "Uital scumpo, schimbate, nu pune suflet, de ce iti pasa? sa nu`ti mai pese, nu el e cel care merita. tu meriti...".
Exista, totusi si un buton de oprire? Pentru ca vocea asta ma inebuneste.
Ma inebuneste.. si ma inebuneste realitatea, pentru ca e de kkt. Sincer.. traiesc intr`o mizerie totala si tot incerc sa fac curat in viata asta, dar nu pot.. pentru ca ma cert cu vocile din cap. Si culmea imi striga in disperare "traieste`ti viata".. dar care viata?
Da`mi tu o viata si iti promit, ca mi`o traiesc si iti promit ce n`am promis nimanui vreodata si promit ca ma tin de promisiuni.
Si sunt multi care vor sa`mi afle povestea.. dar eu inca o scriu.
Si nu`mi vad rostul printre atatia oameni atat de "la fel".
Vreau sa ajung in tara unde oameni nu sunt "la fel".
Nu vreau decat zilele de vara pline de inocenta si fum de tigara.
A trecut prea mult timp in care nu mi`a pasat de nimic, sau cel putin mi`a fost frica sa recunosc ca imi pasa.. dar acum IMI PASA, jur ca imi pasa si jur ca imi vreau zilele de vara inapoi, pentru ca mi`e dor... si mi`e frig.
Vreau sa adorm si sa ma trezesc cu capul rezemat de un geam in drum spre Marea Neagra, privind rasaritul pentru prima data dupa mult timp.